Povestea oului

ISTORIA OULUI

Oul și găinile sunt prezente în istoria oamenilor din cele mai vechi timpuri, poate mai vechi decât au reușit istoricii să afle. Istoria arată că găinile au început să fie domesticite în 3200 î.H., pe continentul asiatic, iar surse egiptene și chineze indică faptul că oamenii creșteau găini pentru ouă începând cu 1400 î.H. Pe continentul european, găinile au fost domesticite începând cu anul 600 î.H.

În lume sunt în jur de 200 de rase și varietăți de găini, dar doar câteva din cele de ouătoare sunt considerate importante din punct de vedere economic.

 

INFORMAȚII DESPRE OU

  1. Albuș
  2. Coajă și membrane
  3. Membrană internă
  4. Gălbenuș
  5. Șalază
  6. Cameră de aer

Ouăle conțin toți amino-acizii esențiali corpului uman, alături de câteva vitamine și minerale, incluzând vitaminele A, D, B2, B9, B6, B12, calciu, fosfor, fier și potasiu. Oul este unul din puținele alimente care conține vitamina D în mod natural.

Tot în ou se găsește și colina, un element nutritiv foarte important pentru dezvoltarea creierului bebelușilor și buna funcționare a creierului la adulți.

 

 

CURIOZITĂȚI

O găină Lohmann Brown poate oua până la 300 de ouă pe an.
Cel mai mic ou al unei păsări este cel al păsării colibri și este aproape cât un bob de mazăre, iar cel mai mare ou este al struțului.

Când vrei să vezi dacă un ou este nefiert, învârte-l pe o masă. Dacă se învârte cu ușurină, fără a se clătina, înseamnă că este fiert. Ouăle nefierte se clatină în timp ce le învârți, pentru că tot conținutul oului este încă lichid.

Înainte de a avea mijloace de răcire, în China antică, ouăle erau păstrate pentru câțiva ani în amestecuri de substanțe cât mai exotice, cum ar fi amestecul de sare și lut umed sau sare și cenușă de lemn, în combinație cu o infuzie de ceai.